MADI CRAIOVA

"Phos phere i e de kai aithben"

„Inceput de Poveste”(partea I)

O durea tot corpul. Simtea mii de intepaturi, parca cineva infigea cutite in ea. Incerca cu greu sa-si deschida ochii si in cele din urma reusii. Unde era?

Totul in jurul ei era necunoscut, alb, era in rai? Nu! Ceva in mintea ei ii spunea ca nu murise. Incepu sa alerge, disperarea o cuprinse, unde se afla?

Disparuse tot ce era alb in jurul ei si dintr-o data simti ca se prabuseste, parca abisul se desfacuse sub ea si cadea, cadea, dar unde? Pentru ca nu ajungea nici unde. Dintr-o data incepu sa tipe, nu se putea misca, nici macar capul nu si-l putea misca. Deschise din nou ochii. Iara-si isi puse intrebarea;unde era?

O lumina puternica ii strabatu ochii si cineva se apleca spre ea. Era el, nu putea sa uite chipul acela frumos pe care il vazuse si de care se indragostise inca din prima zi in care il zarise. Nu se astepta sa-l vada acolo. Incerca sa ridice mana, sa-i atinga fata, macar o data, sa simta ca era acolo, dar nu putu, avea mainile imobilizate. De ce? Ce se intampla cu ea? In timp ce isi punea aceste intrebari, o voce suava se auzi, o voce pe care nu o cunostea, o ruga sa stea nemiscata. Isi arunca ochii spre persoana care ii vorbea, imaginea pe care o vazuse mai devreme disparuse, unde era, visase sau fusese doar imaginatia ei. Acum in fata ei statea un barbat necunoscut imbracat in alb, care inca o ruga sa se linisteasca, pentru ca astfel isi facea rau. Se linisti si incerca sa asculte mai departe, dar mii de intrebari ii strabateau mintea inca incetosata. Cine era omul acesta? Si de ce nu se putea misca? Iar se intreaba unde era? Ce se intamplase cu ea?

Dintr-o data auzi:

-Iti aduci aminte ce s-a intamplat? Stii cine esti?

Ce intrebare stupida. Normal ca stia cine era. Era….dintr-o data incepu sa se panicheze. Nu-si amintea cum o cheama. Incepu sa-si miste capul haotic, mintea ii juca feste, normal ca stia cum se numeste, normal ca stia cine era, poate era un moment de confuzie.Incerca sa se linisteasca, pentru ca numai asa mintea ei putea sa functioneze. II venea o singura  litera in gand, un “A”. Sigur numele ei incepea cu”A”, dar care? Care? Atata confuzie si dintr-o data cazu intr-un somn adanc, linistitor. Doctorii ii administrasera un somnifer, le era frica de reactia ei, trebuia sa se liniseasca, se pare ca suferea de o usoara amnezie.

Trecusera ore bune, pana sa deschida din nou ochii, era mai linistita parca, isi aducea aminte cum o cheama, era Aileen Passi, insa doar atat. Altceva nu mai stia. Si unde se afla. Intoarse capul spre dreapta si vazu intr-o vaza niste flori galbene. Cine le adusese? O imagine ii strafulgera mintea, isi aducea aminte de un lan de floarea soarelui, dar nimic mai mult.

Atunci aparu in fata ei barbatul de mai devreme, imbracat in alb.

-Buna, vad ca te-ai trezit! Te simti mai bine?

Bine, cum putea sa se simta bine, cand nu se putea misca, nu-si putea aminti nimic, si tot corpul incepuse sa o doara. Incerca sa zica cateva cuminte, insa in loc  de cuvinte incepu sa planga, lacrimi mari ii ieseau din ochii rosii, care incepusera sa o usture. Nu mai intelegea nimic.Cu ultimele puteri reusi sa zica cateva cuvinte.

–         Unde sunt? V-as ruga sa-mi spuneti ce se intampla cu mine?

–         Sunteti la spital. Imi pare rau, a-ti avut un accident!

Un accident, ce accident, incerca sa-si aminteasca , dar degeaba.

–         A-ti fost gasita intr-o masina in flacari, in afara orasului.A-ti avut mare noroc, sunteti in viata, cat despre restul , cu timpul se va rezolva.

Se va rezolva. Cuvintele astea ii rasunau in cap. Ce se va rezolva? Ce patise? Masina in flacari ? cat mister dintr-o data in viata ei, oare asa fusese toata viata ei, un mister, s-au se intampla doar acum. Oare va gasii vreodata raspunsuri la aceste intrebari.

Si florile, florile de unde erau. Ii veni in minte chipul acela frumos pe care il vazuse mai devreme. Oare cine era?De ce i se paruse atat de cunoscut? Cate intrebari fara raspuns? Si din nou cazu intr-un somn adanc.

Se trezi din nou, dar nu mai deschise ochii, pentru ca auzea voci pe langa ea. Poate afla mai multe desprea ea, despre situatia ei, cand ii rasunara in gand cuvintele.

– Atat de tanara, oare cu ce a gresit sa ajunga in situatia asta…si vocile incepura sa se indeparteze.

Deschise ochii, isi dadu seama ca de data asta putea sa isi miste mainile. Le aduse spre fata, vroia sa isi atinga parul, obrajii, dar ramase surprinsa, nu simtea piele, sau par, ci numai bandaje. Ramase inmarmurita cand vazu ca avea mainile bandajate , ridica capu si ingrozita vazu ca de fapt tot corpul ei era bandajat, nici o particica din corpul ei nu se vedea, numai bandaje.

Se ingrozii. Dintr-o data isi aduse aminte tot. Sunase telefonu. Bucuroasa il ridicase si raspunse-se pentru ca la celalalt capat al firului era El. Discutia nu tinuse mult, insa ea era cea mai fericita. O invitase sa se intalneasca la locul lor favorit. Un gand o strafulgera. Oare avea sa ii puna marea intrebare? Sigur asta era. Isi puse rochita alba vaporoasa, isi aranja buclele, isi prinse in par fluturasul pe care il primise de la el. Isi lua cheile si se urca in masina de curand achizitionata. Oare putea sa fie mai bucuroasa decat in momentul asta. Avea tot ce isi dorea……………..

Reclame

martie 27, 2010 - Posted by | poveste

6 comentarii »

  1. Offff, „iara-si” se scrie „iarasi”, e „ati” nu „a-ti” in contextul tau, si e o gresala pe care o repeti.
    Se scrie „raspunsese” nu „raspunse-se”…
    Si sa nu mai zic iar de redactare. Dupa fiecare semn de punctuatie se lasa o pauza, inainte de fiecare cuvant ce urmeaza…
    In rest, continutul e bun, merge :p

    Comentariu de Teo | martie 27, 2010 | Răspunde

  2. :)))

    Comentariu de madalinutza | martie 27, 2010 | Răspunde

  3. ms:)

    Comentariu de madalinutza | martie 27, 2010 | Răspunde

  4. Ai o provocare şi un premiu de la mine.

    Comentariu de gimletleon | martie 29, 2010 | Răspunde

  5. Imi place.,, 😀

    Comentariu de un nou sens | martie 30, 2010 | Răspunde

    • ms..:)

      Comentariu de madalinutza | martie 30, 2010 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

BMS

„Peste douăzeci de ani vei fi dezamăgit din cauza lucrurilor pe care nu le-ai făcut, nu din cauza celor pe care le-ai făcut.”

Passion For Sport

"Sport is not always about winning. Sometimes, it's simply about learning. And so is life"

yanabanana13

Aventuri in Lullabyland

Blogul Giuliei

modă-gânduri-idei -cărți

Saghin Ioana

Unii oameni indiferent cat de batranii sunt niciodata nu isi pierd frumusestea. Au mutat-o din fetele in inimile lor – Martin Buxbaum

Semnalul Oltului, Râmnicului & Argesului

Saptamanal regional independent * Știri necenzurate din Olt, Vâlcea și Argeș * Grupul de presa VGtv Olt. Fondator Georgiana Leulescu Raicu- Lumea descoperită prin ochii noștri!

Protossy's Blog

Something special

There will be dragons

“The human heart has hidden treasures, In secret kept, in silence sealed; The thoughts, the hopes, the dreams, the pleasures, Whose charms were broken if revealed.” - Charlotte Brontë

Ionut Vechiu

”Când îți dorești ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.”

„Ingerii sunt spirite inaripate, prietene cu spiritul tau inaripat.“

Sunt lipsit de complexe pe un fond timid/ unii bibliotecari ar zice ca-s agresiv//Sunt eroul meu din nou, tot ce zic e zid Cand sunt tras par treaz , cand sunt treaz par zid..

Fisticuffs and Shenanigans

It was all fun and games, until the fisticuffs and shenanigans... -Deutschmarc

drunkdreamer

For in dreams , we enter a world that's entirely our own.

Motoare 2 timpi

Otto von Diesel

Victorița

În zadar mi-ai dat aripi, dacă nu m-ai învățat să zbor!

Șapte Zaruri

Autor: Mihaela Mădălina Manda

Mi-am îngropat țipătul

Eternitatea nu e accesibila decat prin vietuirea clipei in mod absolut...

Oglindă către prezent

M-am mutat pe adrianasandru.ro! :)

%d blogeri au apreciat asta: